La început
Cercetarea științifică
- O căutare pură și inocentă a adevărului, a binelui omenirii. Aceasta ar trebui să fie caracterizată de conformitatea cu principiile și standardele morale ale eticii academice, asigurând că sunt protejate drepturile, demnitatea, integritatea și bunăstarea tuturor participanților și entităților implicate în cercetare. Aceasta implică aderarea la linii directoare precum reducerea la minimum a vătămării, obținerea consimțământului informat, asigurarea confidențialității, menținerea integrității și evitarea conflictelor de interese.
- Cercetarea trebuie să fie neutră din punct de vedere ideologic.
Întrebarea care stă la baza proiectării unei cercetări
- Poate fi îmbunătățită strategia de cercetare (metodologie, aplicarea metodelor, tehnicilor și instrumentelor aferente) astfel încât tema cercetării să fie abordată într-o manieră optimizată în concordanță cu principiile eticii în activitatea de cercetare?
Responsabilitatea morală a cercetătorului
Metodologia trebuie să răspundă cerinței responsabilității morale a cercetătorului față de:
- Subiectul cercetării
- Societate
- Participanții la cercetare
- Comunitatea științifică
- Instituțiile finanțatoare
- Mediu
- Generațiile viitoare
Probleme majore de cercetare în perioada 1999-2001
Consecințe
Reglementarea morală a cercetării științifice a lipsit.
Comportamentul cercetătorilor s-a dovedit a fi capabil să provoace dezastre umane în numele adevărului științific.
Etica – în sens general:
Studiul moralității sau fenomenului moral în toată diversitatea sa (limbaj moral, obiceiuri morale în societate, coduri morale, psihologie morală, metode de evaluare morală, teorii etice, pedagogie morală etc.)
Etica cercetării științifice din România s-a născut în anul 2004
cercetare abstractă
(filosofică sau științifică)
Datează de peste 2500 de ani
aplicată
(profesiilor, domeniilor de activitate) etica cercetării, etica afacerilor, bioetica, etica academică
Datează doar de cca. 70 de ani
Scurt Istoric al Cercetării pe Subiecți Umani
După încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial s-au constatat abuzuri nemaiîntâlnite ale unor medici nazişti care au supus prizonierii, fără voia acestora şi fără a-i informa, la experimente ştiinţifice inumane sau chiar mortale, chipurile în numele ştiinţei şi adevărului.
Aceste „crime împotriva umanităţii” judecate la Tribunalul de la Nűremberg, au avut drept consecinţă adoptarea unui prim cod al bunei conduite morale în cercetarea ştiinţifică, inspirat de greşelile acestui episod istoric: Codul de la Nuremberg.
Principalele noutăţi introduse de Cod au fost:
- consimţământul în cunoştinţă de cauză (informat)
- analiza risc-beneficii (dezvoltarea unei teorii a riscului în etică)
- recunoaşterea dreptului subiectului de a se retrage la orice moment al experimentului, fără a fi sancţionat.
În 1950, câţiva cercetători din domeniul științelor sociale de la Universitatea din Chicago au condus un studiu referitor la procesul de luare a deciziilor de către un juriu din Wichita în cursul unui proces penal pe un caz de omor.
Ei au înregistrat procesul de deliberare ale juraților. Odată făcut public, studiul a stârnit multe critici, majoritatea referitoare la limitele zonei private și ale confidențialității.
Ca urmare a acestui episod s-au emis legi care au interzis înregistrarea deliberărilor juriilor din justiţie. Încălcarea regulii care cere respectarea vieţii private şi a confidenţialităţii provine din Principiul moral al respectării demnităţii umane şi a autonomiei.
Regula prevede cine are acces la informaţiile care privesc subiecţii cercetării şi ce poate face cu ele.
Încălcarea acestei reguli duce la prejudicii sociale majore de tipul compromiterii reputaţiei şi a situaţiei financiare a persoanei, a scăderii şanselor de angajare şi chiar la stigmatizarea sau discriminarea ei.
Psihologul Stanley Milgram conduce ”experimentele cu șocul electric” care dovedesc că foarte mulți oameni sunt gata să facă lucruri pe care altfel le-ar fi considerat crude şi imorale atunci când urmează ordinele unei autorități.
El încearcă să înţeleagă atitudinile de „obediență în fața autorității” manifestate în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, mai ales în timpul Holocaustului.
Mulţi dintre subiecţii cercetării, care au fost gata să aplice şocuri electrice letale într-un „joc” despre stimulente în învăţare, au avut probleme psihice după ce li s-a dezvăluit adevăratul sens al experimentului.
Asociația Medicală Mondială elaborează noi principii etice pentru cercetarea pe subiecții umani („Declaraţia de la Helsinki” click pentru a citi ).
Noutăţile sunt regula că „Interesele subiectului trebuie să prevaleze întotdeauna în faţa intereselor societăţii”, respectiv „Orice subiect aflat într-o cercetare clinică se va bucura de cel mai bun tratament posibil”.
Un experiment pentru urmărirea evoluţiei sifilisului (pentru care iniţial nu exista tratament) având ca subiecţi peste 300 de familii de culoare, defavorizate, vulnerabile din statul Alabama.
Nu au fost informaţi ce se urmăreşte cu ei şi chiar după descoperirea penicilinei (care îi putea vindeca) experimentul a continuat lăsându-i pe subiecţi să ajungă în faza letală în numele progresului ştiinţei. Alte persoane au fost infestate.
Dezvăluirea cazului a stârnit un mare scandal şi a dus la formarea Comisiei Belmont menită să elaboreze „principiile morale” ale cercetării ştiinţifice în domeniul bio-medical şi regulile ce decurg din ele.
Este vorba de principiile:
- Respectului persoanei (autonomia, protecţia persoanelor vulnerabile);
- Binefacerii: Fă altora ceea ce vrei să ţi se facă şi ţie (cercetarea vizează binele public, dar nu cu preţul sacrificării individului).
- Dreptăţii: distribuţia riscurilor şi beneficiilor să fie egală pentru cei ce berneficiază de descoperirile ştiinţei.
Prima tentativă de fundamentare sistematică a regulilor morale ale cercetării ştiinţifice în domeniul bio-medical.
Raportul propune trei principii: respectul pentru persoane, principiul binefacerii şi cel al dreptăţii.
Unul dintre membrii comisiei, Tom Beauchamp, publică peste un an o carte (Beauchamp and Childress, Principles of biomedical ethics) în care propune patru principii pentru cercetarea bio-medicală, anume principiile:
- Autonomiei
- Binefacerii
- Nefacerii răului
- Dreptăţii
Se adoptă The Animal Welfare Act (1966/1970.1985), unele concepte morale tradiţionale fiind extinse şi la animale (bunăstarea, autonomia, nefacerea răului, dreptatea). Apoi sunt extinse şi la ecosisteme (etica ecologică).
Treptat, aşadar, etica pătrunde şi în domeniul cercetării ştiinţifice, practic în toate specializările, dar mai ales în medicină şi în cercetările asupra subiecţilor umani.
Şi pe măsură ce investiţiile statelor în cercetare au crescut, filtrul etic a fost tot mai drastic, date fiind experienţele tragice prin care s-a trecut, cum au fost cele de mai sus.
Şi nu sunt nici pe departe singurele.
Reperele etice în cercetare
Integritate
Demnitate
Binefacere
Vulnerabilitate
Autonomie
Confidențialitate
Echitate
Și altele asemenea
Subcomisia de Etică a Cercetării (Instituional Review Board) ?
A asigura, în acord cu politicile de etică a cercetării, respectarea și promovarea principiilor de etică în cercetările/ studiile derulate de către membrii comunității universitare, protejarea drepturilor și demnității persoanelor participante la cercetare, protejarea ființelor vii și a mediului, gestionarea datelor de cercetare, și altele.
O structură care funcționează autonom, conform normelor instituționale, legislației naționale și reglementărilor internaționale specifice domeniului cercetare
O structură care ajută cercetătorii:
- să ia decizii morale în situații dilematice în limitele profesiunii lor,
- să evite să-şi dăuneze unii altora şi subiecților cercetați,
- să-i îndrume în direcția slujirii binelui comun coroborat cu respectul prioritar cuvenit fiecărei persoane
Ce atribuții are Subcomisia de Etică a Cercetării (S-CEC)?
- Evaluează din punct de vedere etic cercetările/ studiile care urmează a fi desfășurate de către membrii comunității universitare;
- Monitorizează, din punct de vedere etic, cercetările/ studiile aflate în implementare;
- Organizează training-uri/ ateliere de etică a cercetării pentru comunitatea universitară, dar și pentru terți, la solicitarea acestora;
- Elaborează puncte de vedere referitoare la etica cercetării;
- Aduce la cunoștința CE-UB abaterile de la buna conduită în cercetare observate în procesul de analiză etică a cercetărilor/ studiilor primite de la membrii comunității universitare din UB;
Afectează cercetarea?
NU
De ce există S-CEC ?
- Pentru a proteja cercetătorii și instituția prin care se derulează proiectul,
- Pentru a analiza implicațiile morale ale design-ului (ex: metodologiei) cercetărilor,
- Pentru a verifica dacă cercetarea este justificată din punct de vedere al elementului de noutate propus, fără a aduce vătămare,
- Pentru a verifica dacă designul cercetării nu pune probleme de etica cercetării,
- Pentru a verifica dacă a fost respectată legislația internațională relevantă (spre exemplu, GDPR),
- Pentru a propune revizuiri în vederea respectării normelor eticii în activitatea de cercetare.