Universitatea din București

Evaluarea CEC

Evaluarea Comisiei de Etică a Cercetării Științifice

Proiecte

Proiecte
 
     
 

Scurt Istoric al Cercetării pe Subiecți Umani

 

1947 - Nűremberg

După încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial s-au constatat abuzuri nemaiîntâlnite ale unor medici nazişti care au supus prizonierii, fără voia acestora şi fără a-i informa, la experimente ştiinţifice inumane sau chiar mortale, chipurile în numele ştiinţei şi adevărului.

Aceste „crime împotriva umanităţii” judecate la Tribunalul de la Nűremberg, au avut drept consecinţă adoptarea unui prim cod al bunei conduite morale în cercetarea ştiinţifică, inspirat de greşelile acestui episod istoric: Codul de la Nuremberg (click pentru a citi)

Principalele noutăţi introduse de Cod au fost:

  • consimţământul în cunoştinţă de cauză (informat)
  • analiza risc-beneficii (dezvoltarea unei teorii a riscului în etică)
  • recunoaşterea dreptului subiectului de a se retrage la orice moment al experimentului, fără a fi sancţionat.

1955 - Juriul de la Wichita

În 1950, câţiva cercetători din domeniul științelor sociale de la Universitatea din Chicago au condus un studiu referitor la procesul de luare a deciziilor de către un juriu din Wichita în cursul unui proces penal pe un caz de omor.

Ei au înregistrat procesul de deliberare ale juraților. Odată făcut public, studiul a stârnit multe critici, majoritatea referitoare la limitele zonei private și ale confidențialității.

Ca urmare a acestui episod s-au emis legi care au interzis înregistrarea deliberărilor juriilor din justiţie. Încălcarea regulii care cere respectarea vieţii private şi a confidenţialităţii provine din Principiul moral al respectării demnităţii umane şi a autonomiei.

Regula prevede cine are acces la informaţiile care privesc subiecţii cercetării şi ce poate face cu ele.

Încălcarea acestei reguli duce la prejudicii sociale majore de tipul compromiterii reputaţiei şi a situaţiei financiare a persoanei, a scăderii şanselor de angajare şi chiar la stigmatizarea sau discriminarea ei.

1961-1962 - Obedienţa faţă de autorităţi

Psihologul Stanley Milgram conduce ”experimentele cu șocul electric” care dovedesc că foarte mulți oameni sunt gata să facă lucruri pe care altfel le-ar fi considerat crude şi imorale atunci când urmează ordinele unei autorități.

El încearcă să înţeleagă atitudinile de „obediență în fața autorității” manifestate în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, mai ales în timpul Holocaustului.

Mulţi dintre subiecţii cercetării, care au fost gata să aplice şocuri electrice letale într-un „joc” despre stimulente în învăţare, au avut probleme psihice după ce li s-a dezvăluit adevăratul sens al experimentului.

1964 - Declaraţia de la Helsinki

Asociația Medicală Mondială elaborează noi principii etice pentru cercetarea pe subiecții umani („Declaraţia de la Helsinki” click pentru a citi ).

Noutăţile sunt regula că „Interesele subiectului trebuie să prevaleze întotdeauna în faţa intereselor societăţii”, respectiv „Orice subiect aflat într-o cercetare clinică se va bucura de cel mai bun tratament posibil”.

1932-1972 - Tuskegee

Un experiment pentru urmărirea evoluţiei sifilisului (pentru care iniţial nu exista tratament) având ca subiecţi peste 300 de familii de culoare, defavorizate, vulnerabile din statul Alabama.

Nu au fost informaţi ce se urmăreşte cu ei şi chiar după descoperirea penicilinei (care îi putea vindeca) experimentul a continuat lăsându-i pe subiecţi să ajungă în faza letală în numele progresului ştiinţei. Alte persoane au fost infestate.

Dezvăluirea cazului a stârnit un mare scandal şi a dus la formarea Comisiei Belmont menită să elaboreze „principiile morale” ale cercetării ştiinţifice în domeniul bio-medical şi regulile ce decurg din ele.

Este vorba de principiile:

  • Respectului persoanei (autonomia, protecţia persoanelor vulnerabile);
  • Binefacerii: Fă altora ceea ce vrei să ţi se facă şi ţie (cercetarea vizează binele public, dar nu cu preţul sacrificării individului).
  • Dreptăţii: distribuţia riscurilor şi beneficiilor să fie egală pentru cei ce berneficiază de descoperirile ştiinţei.

1978 - Raportul Belmont

Prima tentativă de fundamentare sistematică a regulilor morale ale cercetării ştiinţifice în domeniul bio-medical.

Raportul propune trei principii: respectul pentru persoane, principiul binefacerii şi cel al dreptăţii.

Unul dintre membrii comisiei, Tom Beauchamp, publică peste un an o carte (Beauchamp and Childress, Principles of biomedical ethics) în care propune patru principii pentru cercetarea bio-medicală, anume principiile:

  • Autonomiei
  • Binefacerii
  • Nefacerii răului
  • Dreptăţii

1960/1970 - Mișcarea pentru drepturile animalelor

Se adoptă The Animal Welfare Act (1966/1970.1985), unele concepte morale tradiţionale fiind extinse şi la animale (bunăstarea, autonomia, nefacerea răului, dreptatea). Apoi sunt extinse şi la ecosisteme (etica ecologică).

Treptat, aşadar, etica pătrunde şi în domeniul cercetării ştiinţifice, practic în toate specializările, dar mai ales în medicină şi în cercetările asupra subiecţilor umani.

Şi pe măsură ce investiţiile statelor în cercetare au crescut, filtrul etic a fost tot mai drastic, date fiind experienţele tragice prin care s-a trecut, cum au fost cele de mai sus.

Şi nu sunt nici pe departe singurele.

 
     

© 2017 Comisia de Etică a Cercetării. Toate Drepturile Rezervate.